• Home
• RSS Feed
• Colaboratori
• Contact

Descrierea functiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor

Functia array_change_key_case
Aceasta functie realizeaza conversia tuturor literelor care apar in cadrul denumirilor cheilor elementelor unui tablou. Functia are doi parametri: un tablou asupra caruia se vor efectua modificarile si un intreg care arata daca se vor converti toate literele mari in litere mici sau invers. Pentru acest parametru pot fi utilizate constantele predefinite CASE_UPPER (conversie la litere mari) si CASE_LOWER (conversie la litere mici). Acest parametru poate lipsi, caz in care va avea valoarea implicita CASE_LOWER , deci va realiza conversia tuturor literelor mari in litere mici. Urmatorul document PHP ilustreaza modul in care poate fi utilizata aceasta functie.

Dupa cum se poate vedea, functia are efect doar asupra cheilor elementelor, valorile acestora ramanand nemodificate.

Functia array_chunks
Aceasta functie poate fi utilizata pentru a imparti un tablou in mai multe bucati (chunks). Ea are trei parametri, si anume: vectorul care urmeaza a fi impartit, dimensiunea unei bucati (numarul de elemente) si un indicator care arata daca se pastreaza sau nu cheile elementelor (acesta poate lipsi; in acest caz are valoarea implicita false, deci nu se vor pastra cheile elementelor). In cazul in care numarul elementelor tabloului initial nu este multiplu al dimensiunii unei bucati, atunci ultima bucata va fi mai "scurta" . Functia va returna un tablou al bucatilor (un tablou de tablouri).
Prezentam in continuare un exemplu care arata utilizarea acestei functii:

Array
(
    [0] => Array
        (
            [0] => a
            [1] => b
        )

    [1] => Array
        (
            [0] => c
            [1] => d
        )

    [2] => Array
        (
            [0] => e
        )

)
Array
(
    [0] => Array
        (
            [0] => a
            [1] => b
        )

    [1] => Array
        (
            [2] => c
            [3] => d
        )

    [2] => Array
        (
            [4] => e
        )

)

Functia array_count_values
Aceasta functie are ca parametru un tablou si returneaza un alt tablou ale carui elemente au chei date de valorile elementelor tabloului transmis ca parametru. Pentru fiecare valoare se va genera un singur element (chiar daca valoarea apare de mai multe ori), iar valoarea elementului respectiv este data de numarul aparitiilor. De exemplu, in urma executiei unei secvente de forma:
$tablou = array (1, "Pagina" , 1, "mea" , "Pagina" );
$rez = array_count_values ($tablou);
vectorul $rez va contine trei elemente, acestea vor avea cheile 1, Pagina si mea, iar valorile vor fi 2, 2, respectiv 1.

Functiile array_diff si array_diff_assoc
Uneori dorim sa eliminam dintr-un tablou anumite elemente; in acest scop pot fi utilizate functiile array_diff ( ) si array_diff_assoc ( ) .
Acestea au ca parametri mai multe tablouri si returneaza un tablou care contine toate elementele din tabloul reprezentat de primul parametru care nu apar in nici unul dintre tablourile corespunzatoare celui de-al doilea parametru. In cazul functiei array_diff ( ) sunt eliminate elemente din primul tablou daca in celelalte exista elemente cu aceeasi valoare. In cazul functiei array_diff_assoc ( ) sunt eliminate elemente din primul tablou daca in celelalte exista elemente cu aceeasi valoare si aceeasi cheie.

Functia array_fill
Aceasta functie poate fi utilizata pentru a completa cu o anumita valoare elementele unui tablou. Functia are trei parametri: primul reprezinta indicele la care incepe completarea, al doilea reprezinta numarul elementelor completate, iar cel de-al treilea indica valoarea cu care se completeaza elementele. De exemplu, in urma executarii instructiunii $a = array_fill (5, 6, 'Pagina mea! ' );, vom avea un tablou cu sase elemente (cheile acestora sunt 5, 6, 7, 8, 9 si 10), valorile tuturor acestora fiind Pagina mea! .

Functia array_filter
Aceasta functie realizeaza o filtrare a elementelor unui vector pe baza unei functii. Functia array_filter ( ) are ca parametri un tablou si identificatorul functiei care este utilizata pentru filtrare. Aceasta functie trebuie sa fie definita si va fi apelata pentru fiecare element al vectorului. In cazul in care functia returneaza valoarea true (eventual, in urma conversiei la tipul boolean), elementul este pastrat; in caz contrar, acesta este eliminat. Functia array_filter ( ) returneaza vectorul obtinut dupa eliminarea elementelor. In continuare este prezentat un exemplu in care se utilizeaza aceasta functie pentru a filtra elementele unui vector in functie de paritatea acestora.

Array
(
    [0] => 2
    [1] => 4
)
Array
(
    [2] => 5
    [3] => 7
)

Functia array_flip
Aceasta functie are ca parametru un tablou si returneaza un alt tablou in care a fost realizata o interschimbare a cheilor elementelor cu valorile. Cu alte cuvinte, pentru fiecare element va fi creat un element a carui cheie va fi vaIoarea elementului in tabloul initial si a carui valoare va fi cheia elementului din tabloul initial. De exemplu, pentru tabloul definit prin
$tablou = array ("A" => "Pagina" , "B" => "de" , "C" => "php");
in urma executarii apelului $b = array_flip ($tablou) tabloul $b va avea forma array ("Pagina" => "A" , "de" => "B" , "php" => "C").
In cazul in care in vectorul transmis ca parametru exista mai multe elemente care au aceeasi valoare, datorita faptului ca elementele unui vector trebuie sa aiba chei distincte, vor fi eliminate toate aceste elemente, cu exceptia ultimului.

Functiile array_intersect si array_intersect_assoc
Aceste functii au un comportament similar functiilor array_diff ( ), respectiv array_diff_assoc ( ). Singura diferenta este data de faptul ca tabloul rezultat va contine toate elementele care se afla in fiecare dintre tablourile transmise ca parametri (pentru functia array_diff ( ) elementele trebuie sa aiba aceeasi valoare, in timp ce pentru functia array_diff_assoc ( ) ele trebuie sa aiba aceeasi cheie si aceeasi valoare).

Functia array_key_exists
Aceasta functie are doi parametri (o cheie si un vector) si verifica, asa cum sugereaza si numele, daca vectorul contine un element cu cheia respectiva. Functia returneaza o valoare logica, iar pentru parametrul care reprezinta cheia poate fi folosita orice valoare care poate fi cheie intr-un vector.

Functia array_keys si array_values
Aceste functii returneaza un vector care contine ca valori toate cheile (respectiv toate valorile) elementelor unui tablou transmis ca parametru. Pentru functia array_keys ( ), in cazul in care se foloseste un parametru suplimentar, vectorul rezultat va contine doar cheile elementelor care au valoarea egala cu cea indicata de acest parametru.

Functia array_map
Aceasta functie realizeaza o transformare a elementelor unui vector pe baza unei functii. Functia este transmisa ca parametru si este aplicata tuturor elementelor unui vector care este, si el, transmis ca parametru. Iata un exemplu:
function cub ($n) {
return $n * $n * $n;
}
$a = array (l, 2, 3, 4, 5);
$b = array_map ("cub", $a);
In urma executarii secventei, vectorul $b va avea cinci elemente ale caror valori vor fi 1, 8, 27, 64 si 125.
Exista posibilitatea de a transmite mai multe tablouri ca parametri. In acest caz, numarul argumentelor functiei utilizate trebuie sa fie egal cu numarul tablourilor transmise si se recomanda ca tablourile sa aiba acelasi numar de elemente. In caz contrar, tablourile mai "scurte" vor fi completate cu elemente nule. Un artificiu interesant permite crearea unor vectori de vectori folosind functia array_map ( ) . Pentru aceasta vom utiliza valoarea null pentru functia transmisa ca parametru. Vom prezenta in continuare un exemplu:
$a = array ( "unu" , "doi " , "trei" );
$b = array ( "one" , "two" , "three" );
$c = array ( "un" , "deux" , "trois" );
$d = array_map (null, $a, $b, $c);
Vectorul $d va avea urmatoarea structura:
Array
(
[0] => Array
(
[0] => unu
[1] => one
[2] => un
)
[1] => Array
(
[0] => doi
[2] => two
[3] => deux
)
[2] => Array
(
[0] => trei
[1] => three
[2] => trois
)
)

Functiile array_merge si array_merge_recursive
Aceste functii realizeaza o "interclasare" a doua sau mai multe tablouri prin adaugarea elementelor unui vector la sfarsitul tabloului anterior. In cazul in care exista elemente cu aceeasi cheie (reprezentata de un sir de caractere) in tabloul rezultat va aparea un singur element cu cheia respectiva, si anume primul intalnit in timpul interclasarii. In cazul in care cheia identica este reprezentata de un numar, in tabloul rezultat vor aparea ambele valori, dar valoarea corespunzatoare unei chei care apare deja in tablou va avea cheia reprezentata de cel mai mic numar mai mare decat cheia initiala care nu apare inca in tabloul rezultat.
In cazul in care tablourile contin elemente care sunt tablouri, atunci functia este array_merge_recursive ( ) si are ca efect si interclasarea acestor tablouri (care sunt elemente ale altor tablouri) si procedeul continua recursiv. In cele ce urmeaza vom prezenta un exemplu care ilustreaza diferentele dintre cele doua functii.

Array
(
    [culoare] => Array
        (
            [preferata] => verde
            [0] => albastru
        )

    [0] => 5
    [1] => 10
)
Array
(
    [culoare] => Array
        (
            [preferata] => Array
                (
                    [0] => rosu
                    [1] => verde
                )

            [0] => albastru
        )

    [0] => 5
    [1] => 10
)

Functia array_multisort
Aceasta functie poate fi utilizata pentru a sorta mai multe tablouri sau un tablou multidimensional. Primul parametru al functiei trebuie sa fie un tablou, iar urmatoarele pot fi tablouri si indicatori de sortare. Fiecare indicator de sortare descrie caracteristici ale sortarii pentru cel mai apropiat tablou aflat inaintea indicatorului in lista de parametri. Exista doua categorii de indicatori de sortare:
- indicatori de ordine:
- SORT_ASC: sortare in ordine crescatoare;
- SORT_DESC: sortare in ordine descrescatoare;
- indicatori de tip:
- SORT_REGULAR: elementele sunt comparate fara a efectua conversii;
- SORT_NUMERIC: elementele sunt comparate dupa ce sunt convertite la valori numerice;
- SORT_STRING: elementele sunt comparate dupa ce sunt convertite in siruri de caractere.
Pentru un tablou nu pot fi specificati doi indicatori care fac parte din aceeasi categorie (de exemplu, nu este permisa specificarea pentru un tablou a indicatorilor SORT_NUMERIC si SORT_STRING). Nu este obligatorie specificarea ambelor tipuri de indicatori pentru fiecare tablou. In cazul in care indicatorii lipsesc, sunt utilizate valorile implicite SORT_ASC si SORT_REGULAR. Tablourile transmise ca parametri sunt considerate a fi coloane intr-o matrice care trebuie sortata pe linii. Primul tablou reprezinta criteriul de baza. Pentru valori egale in primul tablou se ia in considerare al doilea criteriu (reprezentat de al doilea tablou). Pentru valori egale in primele doua tablouri se ia in considerare al treilea criteriu si asa mai departe. Functia returneaza o valoare logica ce indica daca operatia de sortare sa incheiat cu succes. Sa consideram doi vectori definiti astfel:
$v1 = array ( "10", 100, 100, "a");
$v2 = array ( 1, 3, "2", 1);
In urma executiei apelului array_multisort ( $v1 , $v2); vectorul $v1 va contine elementele "10", "a", 100 si 100, in timp ce vectorul $v2 va contine elementele 1, 1, "2" si 3. Se observa ca elementele din al doilea vector corespunzatoare elementelor cu valori egale din primul vector (3 si "2" corespund celor doua elemente cu valoarea 100 din primul vector) au fost si ele sortate.
Vom prezenta acum un exemplu in care vom sorta un tablou bidimensional definit prin:
$v = array (array ("10", 100, 100, "a") ,
array (1,3,"2",11);
In urma unui apel de forma:
array_multisort ( $v [0], SORT_ASC, SORT_STRING, $v[l], SORT_NUMERIC, SORT_DESC); prima linie a tabloului va contine elementele "10", 100, 100 si "a " (au fost sortate crescator ca siruri de caractere), iar cea de-a doua va contine elementele 1, 3, "2" si 1 (pentru valori egale in prima linie, elementele de pe a doua au fost sortate descrescator ca valori numerice).

Functia array_pad
Aceasta functie poate fi utilizata pentru a completa un tablou cu o valoare data, astfel incat sa aiba o dimensiune specificata. Functia are trei parametri: tabloul care trebuie completat, dimensiunea pe care trebuie sa o aiba tabloul completat si valoarea cu care este completat tabloul. Tabloul va fi completat astfel incat dimensiunea sa sa fie egala cu valoarea absoluta a celui deal doilea parametru. In cazul in care valoarea acestui parametru este pozitiva, tabloul va fi completat la dreapta, iar daca aceasta este negativa, tabloul va fi completat la stanga. Daca valoarea absoluta a acestui parametru este mai mica sau egala cu dimensiunea tabloului transmis ca parametru, atunci nu sunt adaugate elemente. Functia returneaza tabloul obtinut dupa completare. Sa consideram vectorul definit prin:
$v = array (2 , 4 , 5 , 7) ;
In continuare vom prezenta cateva apeluri ale functiei si vectorii returnati de aceasta:
$r = array_pad ($v2, 6, -1) : (2, 4, 5, 7, -1, -1) ;
$r = array_pad ($v2, -7, 0) : (0, 0, 0, 2, 4, 5, 7) ;
$r = array_pad ($v2, 3, 5) : (2, 4, 5, 7);
[nu este adaugat nici un element]

Functiile array_pop si array_push
Aceste functii permit utilizarea tablourilor similar stivelor. Functia array_pop ( ) este utilizata pentru a elimina un element al tabloului (ultimul), iar functia array_push ( ) pentru a adauga in tablou unul sau mai multe elemente. Sa consideram ca vectorul $v este vid. In urma executiei apelului array_push ( $v , 1 , 2 , 3 ) acesta va contine elementele 1, 2 si 3. In acest moment, un apel de forma array_pop ( $v) va returna valoarea 3, iar vectorul $v va contine elementele 1 si 2 . In cazul in care vectorul transmis ca parametru este vid, functia array_pop ( ) returneaza valoarea null. Functia array_push ( ) va returna intotdeauna noua dimensiune a vectorului.

Functiile array_shift si array_unshift
Perechile functiilor array_pop ( ) si array_push ( ) sunt array_shift ( ) si array_unshift ( ). Acestea pot fi utilizate pentru a insera sau elimina elemente la inceputul unui tablou. Executarea acestor functii va duce la modificarea cheilor intregi astfel incat acestea sa inceapa de la 0.

Functia array_rand
Aceasta functie permite alegerea aleatoare a unui numar de elemente dintr-un vector. Functia are ca parametri un vector si o valoare numerica ce indica numarul elementelor care vor fi alese. Acest al doilea parametru poate lipsi, caz in care are valoarea implicita 1. In cazul in care se alege un singur element, functia va returna cheia acestuia. In caz contrar, functia va returna un tablou care va contine cheile elementelor alese. In continuare este un exemplu care ilustreaza modul de utilizare a acestei functii.

Comentarii

Nume *
E-mail *
Comentariu *
Vreau sa fiu anuntat de urmatoarele mesaje la acest articol
Cod de securitate *